India - impresii din calatorie

Episodul 1 

3 Martie,2008 

Am plecat la drum incercand sa-mi setez asteptari cat mai mici cu dorinta nemarturisita de a fi placut surprinsa - si nesperat, am fost. Cu scopul de a asesa cea mai buna locatie pentru extinderea unui centru de suport global , traseul meu includea Delhi, Gurgaon & Noida (doua suburbii ale Delhi) si Bangalore.

Am aterizat in Delhi dupa o lunga calatorie Bucuresti via Frankfurt si m-a intampinat mirosul specific al acestor pamanturi caramizii, umezeala unei noptii calduroase de vara indiana (18-32C) si un aeroport adormit si in constructie  in care angajatii se uitau sirguinciosi la pasaportul tau iar stampila se auzea apoi imprimand ca un verdict de buna purtare.

Inca din aeroport am simtit un val de caldura si un miros pe care nu as putea sa-l descriu. Era 1 a.m, stoarsa de oboseala ma gandeam ca pana ajung la hotel mai trece 1 ora si apoi imi ramaneau doar vreo 3 1/2 de somn. Am ceva emotii pentru ca in timp ce stau la coada la pasapoarte sesizez o geanta abandonata la un metru de mine, sunt cu ochii pe ea iar mintea mea obosita tese scenarii tragicomice. Ma preocupa acea geanta abandonata mai mult decat gandul ca as putea sa nu-mi gasesc propriul bagaj si maine as putea sa-mi sustin prezentarea in blugi, mai mult decat gandul ca s-ar putea ca nimeni sa nu ma astepte in aeroport si sa zac pierduta printre multimea de oameni ce se uita la tine ca la un teanc de dolari din care pot lua si ei o bucatica. 

Pana la urma toate bune, geanta “parasita” este recuperata de un ins, am stampila mea peste viza, am cateva rupii murdare si sifonate in buzunar luate de la exchange-ul din aeroport si am si soferul de taxi ce ma astepta cu o mina serioasa printre zecile de oameni cu mici pancarte in fata.

Ajung la hotel spre dimineata si sunt puternic impresionata de frumusetea si dotarile camerei.Adorm instant in patul superconfortabil acoperit de perne cu teama ca maine nu m-as putea trezi la timp. Maine urmeaza sa vizitez locatia din Gurgaon si sa intalnesc principalele persoane cu care voi colabora in acest proiect.

Episodul 2

4 Martie 2008

Cu un sofer de taxi nevorbitor de engleza, ma indrept catre Gurgaon, un mic campus de business la marginea orasului Delhi. Traficul este infernal: pe langa cunoscutele taxi-uri negre/galbene, masini de productie indiana sau japoneza - deliciul soselelor din capitala Indiana il fac scuterele pe care merg cate 2-3 membri ai familiei, auto-rickshaws si cycle -rickshaws.

De notat ca la oglinzile exterioare ale masinilor sau undeva pe la spoilerul din spate atarna lungi ciucuri negri, explicatia e simpla: de fiecare data cand cineva isi achizioneaza o masina, merge cu ea la templu si acei lungi ciucuri negri au rol de protectie impotriva accidentelor. Credeti-ma,  sanse de accident sunt o multime - la modul in care se circula pe aceste sosele. 

Mare parte a transportului public din oras spre suburbii se face cu autobuze: niste colosi de tabla, cu ferestre cu gratii si fara geamuri, cu tabla ciocanita de multimea loviturilor din trafic si garnisite cu desene, picturi, ciucurasi, maimutoi de puf si alte etichete colorate. Exista si autobuzele scolare ceva mai apropiate de cele din US, galbene, mari si nu atat de impopotonate.

De notat ca scuterul este un mijloc popular de transport pentru o familie cu trei membri. Se inghesuie pe el, tatal pe post de sofer, mama si intre ei doi cate un pusti cu ochii mari. Doar soferul poarta casca de protectie, ceilalti din spate indiferent de varsta - nu. De mentionat ca pe scutere, din cauza sari-urilor femeile stau intr-o parte asa cum stateau domnitele odinioara pe mandrii lor cai albi.

Cycle- Rishka este cel mai popular mijoc de transport indian, un fel de taxi autohton pentru marea masa a populatiei - practic platesti un tip sa te care pe bicicleta lui cu trei roti  kilometri intregi.Auto- Rishka e un fel de furgoneta in a carei cabina se inghesuie de obicei de la 1 la 4 persoane.

Legat de trafic nimic surprinzator pentru mine care vin din Bucuresti, aceasi aglomeratie, aceeasi coada la stop cu singura diferenta ca un sofer in Delhi trebuie sa faca slalom printre mai multe tipuri de mijloace de transport si atunci claxonatul prelungit, intens, pe post de semnalizare face parte din muzica orasului.Si mai e  o diferenta: in Delhi sunt 14 mil de locuitori asadar au o infrastructura mult mai buna decat a noastra in general 4 benzi pe o parte si 4 pe alta, sosele suspendate, autostrazi ce conduc catre principalele campusuri cu cladiri de business.

A fi pasager intr-un taxi in Delhi e o aventura din cauza modului in care soferii inteleg sa schimbe benzile. Insa nu e mai riscant ca in Egipt unde traficul prin care am trecut in Cairo era de cosmar si nici pe departe atat de riscant cum este chiar in inima Romei - unde am experimentat cea mai riscanta calatorie cu un taxi (dar despre asta altadata).