Daca te scoli cu gandul la serviciu si adormi cu gandul la nebunia incarcatei zile de maine… Daca uiti ca te-ai spalat pe dinti si o mai faci inca o data somnoroasa fiind… Daca dai cu bage-ul la lift in loc sa dai la usa … Daca ajungi sa raspunzi la acelasi mail de doua ori pentru ca ai uitat deja ca facusei asta ieri… Daca pranz pentru tine inseamna de cele mai multe ori un amarat de sandwich luat de la automat si mancat pe un colt de birou cu ochii la sutele de mailuri… Daca tu ai prima masina din parcare care pleaca dimineata si ultima care paraseste parcarea de serviciu… Daca viata ta personala se rezuma la “sa-ti mearga bine azi” si “cum a fost ziua de azi (in timp ce deja ai adormit)”… Daca copilul nu mai poate sa-ti sara in brate pentru ca acolo exista intotdeauna un laptop… Daca bunica sau bona sau ce solutie ai mai gasit temporar au un program de lucru mai mare de 10 h/zi cu copilul tau… Daca nu iti mai aduci aminte cand ai reusit sa faci toata lista ce ti-ai propus sa o faci pentru tine dupa ultimul concediu de odihna… Daca nu-ti mai aduci aminte ultimul spectacol de teatru, ultimul film la cinema, ultima iesire intr-un club, ultima iesire ca intre fete…. Daca in contul abonamentului ala la gym pe care l-ai facut acum un an nu ai reusit sa bifezi decat o data si anume “prima oara”… Daca deja visezi ca ti-ai dori sa ai un accident si sa intri in concediu medical ….
Inseamna ca ai luat-o razna si ca ti-ai pierdut orice urma de bun simt in ceea ce priveste echilibrul munca/VIATA!
Si cum ceea ce am scris e strict din experienta personala poate ar fi util sa precizez cum am incercat sa revin la linia de plutire:
1. Daca agenda e cea care imi guverneaza viata atunci am trecut in agenda nu numai meetingurile si evenimentele de business dar si cele ce tin de propria persoana si pe care in mod constant le neglijez;
2. Mi-am flexibilizat programul astfel incat chiar daca muncesc on line dupa ora 20:00 sa pot sta intervalul 17-19 zilnic cu copilul meu iar weekend-ul nu mai e pentru munca si strict pentru familie
3. Am mers pana acolo incat am monitorizat zilnic intr-un simplu fisier timpul muncit vs timp petrecut cu familia , timpul petrecut pentru a rezolva aspecte personale si pauzele de masa respectate;
4. Mi-am eficientizat munca si am eliminat mancatorii de timp “urgenti” dar neimportanti
5. In timpul delegatiilor cand se aduna prin absenta mult volum – am incercat sa folosesc intervalul dintre doua avioane sau chiar si durata zborului pentru a imi face ordine in mailuri, fisiere, idei.
6. Am delegat si responsabilizat mai mult pe cei din jur
si alte cateva
Cati dintre voi va lasati furati de munca pentru ca o faceti cu pasiune sau poate din obligatie? Cati dintre voi simtiti ca ati ajuns la limita suportabilului pentru ca Munca este tot ceea ce faceti in fiecare secunda a zilei? Cati dintre voi simtiti ca v-ati dori sa faceti asta sau cealalta dar ziua de lucru nu mai are demult dimensiunea zilei de munca a parintilor nostri? Cati dintre voi parinti fiind nu va ingrijorati gandindu-va la generatia copiilor crescuti cu bone de la 4 – 6 luni – oare vor fi ei iubitori si buni si intelepti?
Ma lupt zilnic cu mine insami sa-mi creeze comportamente sanatoase care sa-mi permita sa mentin un echilibru munca/viata personala. Uneori reusesc alteori nu. Daca te recunosti in cele de mai sus in afara de a-mi pune o eticheta mai bine vino cu un sfat! Nu e numai pentru mine e pentru o intreaga generatie.
Filed under: Community | Tagged: agenda de lucru, bone, echilibru, incarcare, viata personala
Englezul spune “You can’t have your cake and eat it too”. Parerea mea este ca echilibrul este asigurat de alegerile personale, pe cand “cheia” catre o viata supra-aglomerata este foamea de a le avea pe toate in acelasi sac. Daca stii sa decizi cand suficient este suficient, cand prea mult este prea mult, respiri adanc si alegi… nu exista limite.
Se vorbeste din ce in ce mai mult de downshifting, de ani sabatici… adica de oameni care au curaj sa aleaga. Ziua are si pentru ei tot 24 de ore, Pamantul tot in jurul Soarelui se invarte, iarba creste la fel, chiar si pasarile au tupeul sa nu observe ca ei nu sunt la birou intr-o mega sedinta esentiala pentru bunul mers al afacerii.
Fericirea este definita altfel de fiecare – poate ca downshiftingul nu este solutia pentru tine, ci adrenalina timpilor eficientizati la maxim. Atunci deja ai facut o alegere si te lupti cu consecintele ei – dar esti fericit ca bifezi in agenda lucrurile pe care ai reusit sa le faci.
Evident, exista costuri de oportunitate pe care le suporti cand alegi un drum. Totusi, cand ceva este cu adevarat important pentru tine si il obtii – este mai “priceless” decat Mastercard.
In final, nu cred ca exista oameni aglomerati, ci oameni care aleg sa fie asa. Iar sfatul catre intreaga generatie este: cunoasteti-va pe voi insiva si alegeti!Nu lasati patronul sau multinationalele sa decida cat din timpul liber il petreceti cu copilul.
Iti multumesc pentru gandurile intelepte, ultimul paragraf lasa cu siguranta mult loc de introspectie.
Toate bune,
Amalia