Sultanul, “Sa traiti bine” si Obama

Acesta nu este un jurnal de calatorie dar nici un discurs politic – este ce vreti voi a fi sa fie.

Cand vorbesti de tarile arabe mai nou te gandesti poate  automat la petrol, seici, bogatie, Burj Al Arab. Din calatoriile mele confirm ca lumea araba are saracia si simplitatea ei dar are si opulenta, marire si peste toate credinta ferma si traditie.

In Egipt de exemplu in Cairo sau Gizeh te vor surprinde strazile pe jumatate asfaltate, traficul infernal accesorizat cu camile sau masini supraaglomerate, blocurile neterminate pe motiv de taxe mai mici, saracia si simplitatea oamenilor dornici de a mai face un deal sau sa mai prosteasca vreun turist, multimea de politisti sau soldati cu arme ce te pazesc iti induc permanent un sentiment de nesiguranta…Toate astea vin la pachet insa cu maretia piramidelor sau cu frumusetea calatoriilor pe Nil.

Sultanatul Oman insa este un basm desprins din povestile cu Sindbad Marinarul (care se zice ca ar fi trait chiar in Oman). Omanul are inca depozite mari de gaze naturale, Omanul a reusit in ultimii 30 de ani sa combine traditia cu un plan consecvent de dezoltare si modernizare. Omanul este azi un stat modern in care beduinii folosesc masini 4×4 , femeile sofeaza si merg la studii, tinerii poarta pe sub vestimentele lungi traditionale  blugi si tricouri de brand, serviciile sunt exemplare iar sentimentul de nesiguranta nu exista, cel putin in orase.

Si toate astea pentru ca de acum 30 de ani Omanul are un leader preocupat de bunastarea poporului sau, un leader care calatoreste lunar prin tara pentru a-si audia locuitorii si a-i ajuta in a-si rezolva problemele, un leader care a inteles ca electrificarea, infrastructura, calitatea serviciilor , investitia in educatie, in viata spirituala a oamenilor sai , in turism –  nu ii va indeparta pe oameni de credinta sau de valorile lor ci le va da mult mai multe sanse copiilor lor si generatiilor viitoare – la o viata mai buna.

Nu mi-am propus sa il ridic in slavi pe Sultan si nici nu cred in sistemele cu un singur “one man show” la putere dar tanjesc sa am o tara cu lideri carora le pasa, in mijlocul unui popor puternic ancorat in niste valori reale si nu inchipuite. Ma uit in jur si in mintea mea curg repede niste paralele:

- Romanii spun despre ei ca sunt un popor ospitalier – vizitati cateva tari din Orient si veti avea o alta intelegere a cuvantului ospitalitate;

- Romanii obisnuiau sa fie un popor credincios – din pacate biserica romana ortodoxa a devenit un business de succes in care caritatea si indrumarea se gasesc  rar iar segmentul cu adevarat credincios are limite de varsta bunicii. Eu sunt ortodoxa dar nu pot sa nu compar taria credintei noastre crestine in Romania, cu taria si practica musulmana in tarile Islamului. Si nu e vorba de comparatie intre religii ci de taria sentimentului religios care a unit poporul roman de-a lungul existentei sale. Oare anii comunismului ne-au “ateizat” in asa masura incat simbolurile si baza spiritualitatii noastre ca popor se sterg usor, usor o data cu venirea noilor generatii?

- Leaderii romanilor au fost prea putini reformatori din pacate – iar ca sa nu cad in diverse polemici ma refer strict la situatia de dupa ’89 - ne uitam la Emil Constantinescu asa cum se uita poporul american acum la Obama! Am fost dezamagiti? Am fost! Ne-am mai unit o data eforturile - acel “Yes, we can!” romanesc  si am ales portocaliul si pe “Sa traiti bine”. Urmarea o stiti cu totii. Ma uit la realizarile Sultanului in Oman – un leader scolit cum se mai gasesc si pe plaiurile noastre dar cu mult patriotism si dragoste fata de poporul sau si ma intreb retoric uitandu-ma la afisele electorale ce au impanzit orasul…

1.Mai exista patriotism in Romania? Politic si Patriotism – ce sanse au sa mearga mana in mana si in Romania? 

2. Cand vom iesi din “caragialescul” si deja normalul   “eu cu cine votez”?

3.  Cum ar trebui sa ne autoeducam pentru ca noi cei care am decis sa ramanem aici, sa muncim in Romania  si sa ne crestem copiii in tara – sa avem macar optiunea de alege intre doi buni si nu intre 2 rele?

4. Cum ar trebui sa fie Liderii politici ai acestei tari pentru ca Romania sa nu mai cada in tipare Basescieno- Tariceaniste?

5. Ce ar trebui sa cerem noi ca alegatori clasei politice astfel incat sa nu ne mai lasam convinsi de o sapca si un pix impartite in parc?

6. Cum sa facem ca votul nostru sa aiba o alta valoare si nu o moneda de schimb dat pe pachete cu mancare in prag electoral?

7.  Cum poate clasa politica de maine sa fie imaginea unui electorat ceva mai emancipat si nu unul pe care clasa politica de azi il poate prosti cu o lozinca copiata din campaniile Occidentale?

 Intreb si eu…retoric sau poate nu.